România se află în fața unei crize de sănătate publică legată de rujeolă, având cel mai mare număr de cazuri din Uniunea Europeană. Această situație îngrijorătoare a fost evidențiată recent de o analiză detaliată publicată de The Guardian, care subliniază faptul că țara noastră a înregistrat, între 2023 și 2025, peste 35.000 de cazuri de rujeolă, însoțite de cel puțin 30 de decese, majoritatea afectând sugari care nu puteau fi vaccinați. Aceste statistici subliniază o problemă profundă legată de scăderea dramatică a ratelor de vaccinare, care a dus la o expunere crescută a copiilor la această boală contagioasă.
Rujeola este o boală virală extrem de contagioasă, care poate provoca complicații severe, în special la copii. Printre aceste complicații se numără pneumonia și encefalita, care pot avea consecințe fatale. Conform datelor, România a raportat aproximativ 87% din totalul cazurilor de rujeolă din UE în 2024, în timp ce Italia, cea mai apropiată țară în ceea ce privește numărul de cazuri, a avut puțin peste 1.000 de îmbolnăviri. Această disparitate subliniază gravitatea situației din România și nevoia urgentă de măsuri eficiente pentru a combate epidemia.
Una dintre cauzele fundamentale ale acestei crize este scăderea ratei de vaccinare. Deși prima doză a vaccinului ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) este recomandată între 14 și 18 luni, rata de acoperire ajunge la doar 81% la vârsta de cinci ani, iar în unele comunități, aceasta este de sub 20%. Această situație este cu mult sub pragul de 95% necesar pentru a asigura imunitatea colectivă, ceea ce ar putea preveni răspândirea bolii.
Dr. Aurora Stănescu, epidemiolog la Institutul Național de Sănătate Publică, a subliniat că „este necesar un angajament politic ferm pentru a limita numărul deceselor. Aceasta este o chestiune de securitate națională.” Această afirmație scoate în evidență urgența situației și necesitatea unei reacții adecvate din partea autorităților.
Experiențele părinților care au trecut prin epidemia de rujeolă sunt alarmante. Casandra Stoica, o mamă din județul Brașov, a relatat cum două dintre fiicele sale s-au îmbolnăvit în timpul epidemiei din 2024. Dificultățile de acces la îngrijiri medicale au fost agravate de lipsa locurilor în spitale, obligând-o să caute ajutor în județe învecinate. Aceasta subliniază nu doar criza de sănătate, ci și provocările logistice cu care se confruntă familiile din zonele afectate.
Pe lângă problemele legate de accesul la vaccinare, există și un context social complex. Gabriela Alexandrescu, directoarea organizației Save the Children, a evidențiat că deciziile de a nu vaccina nu provin întotdeauna din convingeri personale, ci sunt adesea influențate de sărăcie, lipsa serviciilor medicale și de resursele limitate ale medicilor de familie. Aceasta sugerează că soluțiile la criza vaccinării trebuie să fie cuprinzătoare și să abordeze și aceste aspecte structurale.
Un alt factor care contribuie la această criză este regimul de vaccinare din România. În 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv medicilor de familie, ceea ce a dus la o creștere a birocrației și la o presiune suplimentară asupra unui sistem deja suprasolicitat. În plus, asistentele medicale școlare, care ar fi putut ajuta la vaccinare, nu mai au acest drept, ceea ce limitează opțiunile disponibile pentru părinți.
Dr. Mihai Negrea, un alt epidemiolog din Târgu Mureș, a subliniat că blocajele structurale din sistemul de sănătate publică, împreună cu dependența excesivă de medicii de familie, încetinesc eforturile de vaccinare. El a propus soluții, precum crearea de centre comunitare de vaccinare și extinderea dreptului de a vaccina la alți medici, pentru a reduce povara administrativă asupra medicilor de familie.
Pe lângă problemele de acces și gestionare, există și o componentă psihologică. Grupurile online au devenit un spațiu în care anxietățile legate de vaccinare sunt amplificate, iar părinții își împărtășesc temerile. De exemplu, Laura, o mamă de 36 de ani, a decis să nu-și vaccineze copilul cu a doua doză de vaccin ROR din cauza temerilor legate de autism, o afirmație care nu are suport științific. Aceasta subliniază nevoia de educație și comunicare eficientă din partea medicilor pentru a combate dezinformarea.
Criza de vaccinare din România este o problemă complexă, cu rădăcini adânci în structura socială, economică și sanitară a țării. Soluțiile necesită o abordare integrată, combinând măsuri de educație, îmbunătățiri structurale în sistemul de sănătate și un angajament ferm din partea autorităților pentru a asigura accesul la vaccinuri pentru toți copiii. Această situație nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și un test al capacității societății de a se mobiliza în fața unei crize care amenință viitorul sănătății generațiilor viitoare.