Recent, am avut ocazia să observ cum nu doar forța de muncă ieftină este un produs de export al României, ci și un spectacol social care se desfășoară în locuri publice, cum ar fi aeroporturile. Această realitate a devenit evidentă în timpul unei călătorii de întoarcere din Roma, când am fost martor la un comportament care, deși poate părea amuzant pentru unii, ridică semne de întrebare cu privire la civilizația europeană și la modul în care românii se integrează în aceasta.
Pe aeroportul Ciampino, atmosfera era calmă și elegantă, caracteristică unui spațiu destinat călătorilor care așteaptă cu răbdare îmbarcarea. Oamenii își verificau telefoanele, savurând o cafea, și păreau să respecte normele de conviețuire socială. Totuși, această liniște a fost rapid perturbată de un grup de români, care părea să fie o familie extinsă, ce aducea cu sine energia unei petreceri, transformând terminalul într-un loc plin de agitație.
Copiii din grup alergau printre automate, apăsând butoanele aparatelor de cafea și snack-uri, nu dintr-o dorință reală de a consuma ceva, ci pur și simplu pentru că aveau posibilitatea. Fără o intervenție din partea adulților, un pian aflat în aeroport a devenit obiectul distracției lor, fiind lovit haotic de degetele lor, care nu păreau să aibă nicio legătură cu muzica, ci mai degrabă cu o formă de zgomot tribal. Un adult din grup s-a așezat la pian, încercând să imite un artist, dar rezultatul a fost departe de a fi unul apreciat.
Pe lângă aceste scene, un mesaj simplu și elegant, în italiană, pe care l-am observat lângă pian – „Nu te juca cu mine, cântă cu mine” – părea să fie ignorat cu desăvârșire. Această frază sugerează nu doar o invitație la civilizație, ci și o distincție fundamentală între joacă și respect. Este greu de înțeles cum acești indivizi, care pe de o parte își exprimă disprețul față de valorile occidentale, reușesc să beneficieze de infrastructura și oportunitățile oferite de aceleași societăți pe care le critică.
Această dualitate a comportamentului românilor este un paradox care merită analizat. De multe ori, acești „patrioți” care se întorc în țară cu un sentiment profund de demnitate națională și care votează partide ce promovează suveranismul, sunt totodată cei care consumă resursele și beneficiile sociale ale țărilor în care își desfășoară activitatea. Această contradicție devine și mai evidentă atunci când observăm cum, în avion, același grup a continuat să manifeste un comportament zgomotos și lipsit de respect față de ceilalți pasageri.
În timpul zborului, grupul a adus cu sine alcool din duty-free, transformând călătoria într-o experiență mai degrabă similară cu o excursie de familie decât cu un zbor internațional. Râsetele și strigătele lor au umplut cabina, iar atmosfera a fost una de petrecere mai degrabă decât de călătorie. Aceasta este o dovadă a unei lipse de autocontrol, care, din păcate, este asociată cu o parte din mentalitatea românească, unde libertatea de a călători este confundată cu libertatea de a se comporta fără nicio formă de respect față de ceilalți.
Aterizarea pe aeroportul Otopeni a fost momentul culminant al acestei experiențe. Un membru al grupului, mestecând gumă cu gura deschisă, m-a observat și, cu o familiaritate nejustificată, mi-a spus: „Fratele meu, mestecăm gumă pentru urechi, să reducem presiunea, nu?”. Această remarcă, însoțită de un zâmbet complice, a subliniat confuzia dintre grosolănie și prietenie, reflectând o atitudine care pare să fie tot mai frecventă în rândul românilor care călătoresc.
Un alt moment semnificativ a fost când soția unuia dintre membrii grupului s-a întors spre o stewardesă, întrebând în română de unde își poate recupera bagajul de cală. Aceasta a făcut-o fără a încerca să comunice în engleză sau italiană, demonstrând o lipsă de adaptare la contextul internațional. Stewardesa, în ciuda dificultăților de comunicare, a încercat să explice situația, dar femeia părea complet nedumerită, ca și cum logistica aeroportuară ar fi fost un obstacol personal.
Aceste scene nu sunt doar simple întâmplări, ci reflectă o realitate mai profundă: valori și comportamente care se întorc acasă. Nu este vorba despre medicii, inginerii sau cercetătorii care au ales să rămână în străinătate pentru a contribui la societăți mai dezvoltate. În schimb, România primește periodic „ambasadorii zgomotului”, cei care aduc cu ei o cultură a lipsei de educație și a patriotismului zgomotos, manifestat în cele mai inadecvate moduri.
Această realitate ar trebui să ne facă să ne gândim la modul în care percepem civilizația și la cum ne raportăm la valorile europene. Într-o societate care se dorește modernă și integrată în Europa, este esențial să înțelegem că libertatea de circulație nu este doar un drept, ci și o responsabilitate. Această responsabilitate implică respectul față de ceilalți și o conștiință a comportamentului nostru în spațiile publice.