Pe măsură ce se apropie termenul limită pentru finalizarea Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prevăzut pentru august 2026, discuțiile din spațiul public devin tot mai intense în legătură cu necesitatea unei noi legi a salarizării pentru personalul plătit din fonduri publice. Această reformă este esențială nu doar pentru a îmbunătăți structura salarială din sectorul public, ci și pentru a asigura îndeplinirea cerințelor stipulate de Uniunea Europeană, care include alocarea a peste 770 milioane de euro, fonduri nerambursabile, în cazul în care reformele sunt implementate cu succes.
Noua lege a salarizării se va axa pe stabilirea unor criterii clare pentru veniturile salariale, punând accent pe performanța serviciilor publice. Aceasta va trebui să abordeze o serie de aspecte esențiale, cum ar fi raporturile între salariile diferitelor categorii profesionale din domenii precum educația, sănătatea, cultura, administrația publică, apărarea și ordinea publică. De asemenea, se va impune o reglementare a sporurilor salariale, care în prezent sunt adesea excesive și nejustificate, precum și stabilirea unor criterii de performanță care să fie aplicate în sectorul public.
Una dintre cele mai mari provocări în elaborarea acestei noi legi va fi evitarea greșelilor comise prin Legea nr. 153/2017, care a avut un impact limitat asupra îmbunătățirii sistemului de salarizare. Printre erorile semnificative ale acestei legi se numără: stabilirea prin lege a unor niveluri salariale pentru anul 2022, crearea unor așteptări nerealiste în rândul angajaților din sectorul public și menținerea unei concepții învechite, moștenite din perioada socialistă, care consideră sectoarele publice ca fiind necreatoare de valoare.
Un aspect critic al Legii nr. 153/2017 a fost încercarea de a prevedea prin lege cum vor evolua salariile până în 2022. Într-o economie de piață, caracterizată prin fluctuații și variabile externe, este imposibil să se anticipeze cu exactitate creșterea veniturilor salariale. Aceasta a fost evidentiată în mod special de impactul devastator al pandemiei COVID-19, care a dus la o scădere economică semnificativă și a pus în evidență incapacitatea economiei românești de a susține majorările de salarii prevăzute de lege. În plus, acest mecanism a generat o competiție între diferitele grupuri profesionale, fiecare căutând să obțină creșteri salariale pe care economia nu le putea susține.
Un alt punct critic este crearea unor așteptări nerealiste în rândul angajaților din sectorul public. Deși Legea nr. 153/2017 a fost gândită pentru a oferi o creștere a salariilor, realitatea economică a demonstrat că aceste creșteri nu au fost sustenabile. De aceea, noua lege trebuie să stabilească criterii clare pentru majorarea salariilor, bazate pe indicatori economici relevanți, cum ar fi inflația, productivitatea și salariile din sectorul privat. Este esențial ca salariile din sectorul public să fie corelate cu realitățile economice, pentru a evita situațiile în care angajații din acest sector devin mai bine plătiți decât cei din sectorul privat, fără a exista o justificare economică.
Mai mult, concepția conform căreia sectoarele publice sunt considerate activități bugetare, necreatoare de valoare, trebuie să fie schimbată. Această idee a fost perpetuată de-a lungul timpului și a dus la o gestionare ineficientă a resurselor. De exemplu, nu există o legătură clară între utilizarea resurselor și serviciile publice oferite, ceea ce a condus la risipă și ineficiență. Este necesar ca noua lege a salarizării să recunoască faptul că sectoarele publice contribuie la crearea de valoare și că resursele trebuie utilizate eficient pentru a îmbunătăți serviciile oferite cetățenilor.
În plus, trebuie să existe o responsabilitate clară în utilizarea fondurilor publice. De exemplu, au existat situații în care instituții publice au plătit chirii pentru clădiri deținute de stat, ceea ce evidențiază o gestionare defectuoasă a resurselor. Noua lege ar trebui să impună o mai mare transparență și responsabilitate în utilizarea fondurilor destinate salarizării și să stimuleze o cultură a performanței în sectorul public.
Se preconizează că grupurile profesionale din sectorul public își vor exprima așteptările cu privire la majorările salariale în contextul noii legi. Aceasta va necesita o analiză atentă a constrângerilor economice cu care România se va confrunta în perioada următoare, inclusiv reducerea deficitului bugetar și consolidarea credibilității pe piețele financiare. De asemenea, este important ca noua lege să fie implementată astfel încât să nu depășească bugetul alocat pentru personal în anul 2026, care este estimat la 168,3 miliarde lei, echivalentul a 8,2% din PIB.
În concluzie, reforma legii salarizării în sectorul public reprezintă o oportunitate crucială pentru România de a-și îmbunătăți sistemul de salarizare, de a evita greșelile trecutului și de a asigura o gestionare eficientă a resurselor publice. Aceasta nu doar că va contribui la creșterea performanței în sectorul public, dar va și facilita implementarea reformelor necesare pentru a răspunde provocărilor economice actuale.