Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, actualmente europarlamentar, a adus în discuție o soluție inovatoare pentru gestionarea datoriei de aproximativ 600 de milioane de euro pe care România o are față de compania farmaceutică Pfizer. Această propunere a fost formulată într-un context în care întârzierile în plata datoriei generează costuri semnificative, estimându-se că fiecare zi de întârziere costă între 100.000 și 150.000 de euro.
Voiculescu sugerează ca o parte din datoria României să fie convertită în beneficii directe pentru pacienți și pentru sistemul medical, având în vedere că Pfizer nu este o organizație caritabilă și că, în mod evident, compania are motive comerciale să negocieze. Într-o postare pe rețelele sociale, el a subliniat necesitatea de a transforma această datorie într-o oportunitate pentru pacienți, propunând ca banii datorați să fie folosiți pentru a asigura accesul mai rapid la tratamente inovatoare.
În acest sens, Voiculescu a explicat că România se confruntă cu una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din Uniunea Europeană, iar pacienții români așteaptă ani întregi pentru terapii care sunt disponibile în alte țări în câteva luni. El a propus ca o parte din datoria către Pfizer să fie utilizată pentru achiziția de medicamente oncologice, terapii pentru boli rare și alte tratamente de ultimă generație, la prețuri preferențiale sau chiar la cost.
Mai mult, fostul ministru a menționat că o altă direcție de negociere ar putea viza investiții în infrastructura medicală și formarea resursei umane. Voiculescu a adus în discuție un model de succes din Brazilia, unde parteneriatele de dezvoltare productivă au permis companiilor farmaceutice să transfere tehnologie către laboratoarele publice în schimbul unor garanții de achiziție. Această abordare ar putea fi replicată în România, facilitând astfel accesul la tehnologie medicală avansată.
Voiculescu a propus, de asemenea, utilizarea unui mecanism internațional de conversie a datoriilor, similar cu modelul Debt2Health, folosit de Global Fund. Acest mecanism ar permite transformarea datoriilor între state în produse medicale necesare și investiții în sănătate, asigurând totodată verificări independente pentru a evita eventualele abuzuri.
În ceea ce privește componenta financiară, Voiculescu a subliniat importanța obținerii unei opriri a dobânzilor și a eșalonării plăților, având în vedere costurile suplimentare generate de întârzieri. El a subliniat că fiecare zi de întârziere în negocierea și plata datoriei costă România între 100.000 și 150.000 de euro, ceea ce subliniază urgența cu care trebuie abordată această problemă.
În replică, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a criticat propunerile lui Voiculescu, afirmând că acestea sunt mai mult un exercițiu de imagine decât o soluție reală. Rogobete a declarat că tema datoriei este transformată într-un „spectacol de scandal” și a subliniat că responsabilitatea gestionării acestei datorii revine actualei guvernări, nu celor care au lăsat-o în urmă. El a subliniat că trebuie să se concentreze pe soluții reale și nu pe declarații pe rețele sociale.
Ministrul a recunoscut că datoria de 600 de milioane de euro este o „greaua moștenire” a deciziilor din trecut, care afectează bugetul României și limitează capacitatea de investiție în sistemul de sănătate. Rogobete a afirmat că este esențial să se gestioneze această situație cu responsabilitate și să se transforme datoria în beneficii reale pentru pacienți.
De ce contează? Această discuție privind datoria României către Pfizer este deosebit de relevantă pentru cititorii din România, având în vedere impactul direct asupra sistemului de sănătate și asupra accesului pacienților la tratamentele necesare. În contextul în care pandemia a pus o presiune enormă pe resursele de sănătate, soluțiile propuse de Voiculescu și răspunsurile ministrului Rogobete subliniază necesitatea unei gestionări eficiente și transparente a resurselor financiare în domeniul sănătății.