Într-o perioadă marcată de incertitudini economice și geopolitice, România se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce privește listarea companiilor de stat pe piața de capital. Adrian Mitroi, profesor universitar la Academia de Științe Economice din București, subliniază importanța acestor listări, dar atrage atenția asupra modului în care acestea trebuie realizate pentru a avea succes. Conform expertului, listarea companiilor de stat nu este doar o opțiune, ci o necesitate urgentă, având în vedere deficitul bugetar ridicat și reticența investitorilor de a-și asuma riscuri într-un mediu economic instabil.
Mitroi explică faptul că intenția de a lista companiile de stat este lăudabilă, însă modul în care este comunicată această inițiativă este nepotrivit. El menționează că există confuzie în rândul publicului cu privire la criteriile după care aceste companii vor fi listate, mai ales în contextul Planului Național de Redresare și Reziliență. De asemenea, profesorul subliniază că discuțiile despre utilizarea metodei Accelerated Book Building (ABB) pentru listare sunt problematice, având în vedere condițiile politice din România. Această metodă este adesea folosită pe piețele mature, dar nu se potrivește nevoilor actuale ale companiilor românești.
Un alt aspect important pe care Mitroi îl evidențiază este impactul potențial al listării asupra capitalului companiilor. Deși companiile precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Romgaz dispun de capital, statul reține o mare parte din profituri, ceea ce limitează capacitatea acestora de a investi în dezvoltare. Profesorul propune o listare rapidă, în termen de șase luni, care să vină la pachet cu o restricție privind rata de distribuire a dividendelor. Astfel, el sugerează ca o parte din profituri să rămână în companie pentru a susține investițiile viitoare, în loc să fie distribuite integral acționarilor.
În plus, Mitroi avertizează asupra riscurilor de a utiliza fondurile obținute din listare pentru a acoperi deficitul bugetar. Deși reducerea deficitului este o prioritate, el subliniază că acest lucru nu ar trebui să fie realizat în detrimentul investițiilor necesare pentru dezvoltarea economică pe termen lung. Datoria publică a României a crescut alarmant, iar utilizarea banilor din listare pentru a acoperi deficitul ar putea agrava și mai mult această situație. Mitroi afirmă că pentru fiecare procent de reducere a deficitului, datoria publică crește cu 4%, ceea ce este o dinamică extrem de îngrijorătoare.
Conceptul de listare trebuie să fie însoțit de o guvernanță corporativă solidă, iar Mitroi subliniază că managementul companiilor trebuie să fie adaptat specificului listării. El critică Ordonanța 109, care, în opinia sa, a afectat negativ guvernanța corporativă și a dus la pierderi semnificative de valoare. În acest context, Mitroi propune ca numirile în funcții de conducere să nu mai fie realizate de politicieni, ci să se bazeze pe criterii obiective, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale pentru a evalua competențele candidaților.
Un alt punct important pe care profesorul Mitroi îl aduce în discuție este nevoia de a sprijini fondurile de pensii în capitalizarea lor. Acesta consideră că este esențial ca cetățenii să aibă acces la oportunitățile de creștere economică, chiar și indirect, prin intermediul pensiilor. În acest sens, transparența și expertiza sunt cruciale, iar deciziile trebuie să fie luate de profesioniști și nu de politicieni.
Mitroi încheie prin a sublinia că listarea companiilor de stat este o soluție necesară în contextul actual, dar că aceasta trebuie realizată cu profesionalism și rigurozitate. Într-o lume în care capitalul global devine din ce în ce mai reticent, România trebuie să demonstreze că poate oferi un mediu de afaceri atractiv și stabil, capabil să atragă investitori. Numai astfel, listarea companiilor de stat poate deveni un pas important în direcția dezvoltării economice sustenabile a țării.